Despre prieteșugul cu Dumnezeu
Dumnezeul meu. Așa aș zice dacă m-aș număra printre oamenii aceia atât de rari care îl au pe Dumnezeu în […]
Despre prieteșugul cu Dumnezeu Read Post »
Dumnezeul meu. Așa aș zice dacă m-aș număra printre oamenii aceia atât de rari care îl au pe Dumnezeu în […]
Despre prieteșugul cu Dumnezeu Read Post »
Despre Sâmbăta Mare se vorbește cu mult mai puțin față de celelalte zile din Săptămâna Patimilor. Și poate că e
Morți. Dar nu toți Read Post »
„Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă
Marți, miercuri. Și ce seci, și ce mari! Read Post »
Azi e luni. Lunea Mare. Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu. Aia după mine mai lipsește. Iar acolo, în cele
Geaba verde din belșug Read Post »
Îndrăznesc să spun că cel mai greu de dus e crucea prostiei. Numai că de cele mai multe ori cărăușul
Prostia? Tot o patimă Read Post »
Nu-mi plac oamenii care se iartă pe ei înșiși cu mărinimie demnă de alte cauze, luând-o apoi de la capăt
Filă din jurnalul unui moralist ratat Read Post »
O carte nu este doar o carte, ea este, în ochii și mintea unuia ca mine, prizonier al frumosului, și
Copertă. Pentru că trebuia să se numească într-un fel Read Post »
Mi-a intrat în cap, și asta de copil, iar până acum nimeni nu mi-a scos-o, că oamenii care înseamnă ceva
Aureliu Goci sau despre măreția normalității Read Post »
(În loc de postfață la volumul Într-un oraș fără teatru*) Într-o țară în care anul trecut 11 milioane de
La ce bun ne-poeții?… Read Post »
Când un foarte b(l)azat blogger pasionat de literatură, el însuși un viguros condeier, din stirpea acelora care au învățat tăcerea
Despre extravaganța firescului Read Post »
Mitarnicii prieteniei vor fi murit de multă vreme în țara asta ca o dihanie măscărită de grimeuri orbi, rămași de
„Aceia care tac sunt cei ce dau hrană crocodililor,în speranța că vor fi mâncați ultimii.” Ronald Reagan Numai cei dăruiți
Ca de-un odgon de corabie Read Post »