Mihail Soare
SCRIITOR INDEPENDENT
Când vreun aparat care vede prin cărnuri și oase îți descoperă o boală, stând cuminte acolo ca un fur gata să-și însușească identitatea gazdei, încerci să te obișnuiești cu asta și să conviețuiești cu neașteptatul chiriaș înainte de a deveni tu însuți boală. Uneori îți iese, iar atunci se naște o camaraderie autentică de dincolo de înțelesul comun al normalității, și dacă printr-o minune ori prin mâna cine știe cărui vraci urâcios cu ifose de medic te vei trezi sănătos, vei constata că taman beteșugul de care vei fi scăpat te întregea. La fel s-a întâmplat în cazul meu cu scrisul, atunci când l-am descoperit ascuns într-un lăuntru aparent nu prea încăpător, lăfăindu-se ca un pașă peste anii colcăind de trăiri, stivuiți aidoma unor perne molatice tânjind după năluci de cadâne. Boală, transformată în viciu, pentru a sfârși obsesie, cam asta pare a fi, într-o interpretare hemingwayană, îmbrățișată și de subsemnatul, scrisul. Unică și fără leac obsesie, știu bine.
EN PASSANT
„Mihail Soare este un poet de clasă, singuratic și boem, un neosimbolist fantezist și ironic, o revelație – cel puțin pentru mine – în lirica românească de azi, dominată de un minimalism sceptic și fără aripi.”
Eugen Simion, fostul Președinte al Academiei Române
„Eu vă îndemn doar să căutați să citiți ceva din Mihail Soare. Îl găsiți chiar și pe Facebook, îl găsiți la Editura Eikon, la altele, îl găsiți cumva dacă vă doriți acest lucru. Dacă vreți, piratați-i PDF-urile, furați-i cărțile, de pe-aici, de pe unde le prindeți, de oriunde. Dar citiți-l, pentru că e păcat să nu ajungeți față în față cu un mare poet și cu un mare prozator, deopotrivă.”
Valentin Ajder, editor
„Mihail Soare este singurul scriitor român căruia ar trebui să-i dea de băut criticii, și nu invers.”
Victor Atanasiu, critic literar
„Tot citesc unele dintre poemele acestui autor și mă întreb în ce naiba limbă le-a scris. Afirmând că e vorba de cea română, s-ar putea spune că e corect. E și limba română, mai bine spus. Pentru că altfel pare o limbă născocită de el. Și puțini scriitori români, numai titanii acestui grai literar au cutezat să reinventeze limba română. Iar Mihail Soare se numără printre ei. (…) De aceea, numărătoarea poeților contemporani trebuie să înceapă cu el (și cu încă vreo doi), pentru că nu poți înjgheba un așa zis top fără Eminescu, bunăoară. Mihail Soare e poetul începutului de secol, care scrie cu o forță devastatoare și căruia o recunoaștere venită din pustie i s-ar părea, știindu-l bine, o glumă proastă.”
Șerban Codrin, poet
DIN CĂRȚILE MELE
LIVRESCU
„O spun răspicat: este cea mai bună carte a unui autor român pe care am citit-o în ultima vreme. Livrescu este una din acele cărți rare care mă enervează când se termină. Pentru că se termină. Și pentru că știi, cu acel feeling de cititor care a intrat în carte până la plăsele că atât este tot. Că după aia nu mai are cum să vină o a doua parte sau altceva. Sau, mă rog, ar putea să vină. Dar ar fi păcat. Pentru că îmi permit, cu aroganța-mi funciară, să afirm că este imposibil să refaci atmosfera aceea odată ce am întors ultima filă. Și despre câte cărți putem zice asta într-o viață?” Cristian China Birta, blogger
SCRIPTURALIA
„Scripturalia este, fără îndoială, cea mai bună antologie de autor publicată în ultimii destui ani în România și nu știu ce concurs de profil, fără rezultate dinainte cunoscute, nu ar câștiga. (…) Dar autorul ei este de o modestie enervantă aș zice, și sunt convins că ar fi la fel și dacă ar primi, prin cine știe ce minune, Nobelul.” Valentin Ajder, editor
„Mihail Soare este un virtuoz al limbii cum prea puțini alții ar putea fi amintiți la acest moment în scrisul românesc.” Vianu Mureșan, filozof și scriitor
BLOG
JURNALUL PAZNICULUI DE FAR
De aici, din locul ăsta de la granița viului cu neviul, văd lumea cu ochii prorocirilor ce-mi bântuie asfințiturile, dar și diminețile plutind peste apele norocitului estuar, din farul meu ca o turlă de biserică pustie arvunită huhurezilor, și cu cât mai departe sunt, cu atât mi se înfățișează mai deslușit totul. De aceea, când și când, fiind propriul meu amfitrion, îmi voi îngădui să-mi spun părerea despre feluritele lucruri și fapte ale crâncenului împrejur, așa cum le pricep eu, potrivit modestelor putirințe, fără a mă îndatora cuiva pentru publicare, și cine știe dacă nu cumva, din rândurile adunate în timp, nu se va naște o altă carte.
PARTENERI
