ÎNTR-UN ORAȘ FĂRĂ TEATRU

VOLUM CUPRINZÂND POEME RECOMPENSATE CU MARELE PREMIUL LA CONCURSUL NAȚIONAL DE POEZIE „RADU CÂRNECI”
EDIȚIA 2024

Într-un oraș fără teatru - Mihail Soare

Dresorul de zeppeline

„Mihail Soare este un metteur en scène în tot ce scrie. Folosesc expresia din franceză pentru că redă mai bine simțul acesta special de a percepe lumea și a construi apoi poezia ca pe un spectacol, populată de figuri și locuri bizare, vorbind de un spațiu al inautenticului în care poetul, un fel de Zacharias Lichter, bântuie ca un profet rătăcitor. Ar fi chiar Iisus, doar că „într-un oraș cu atâția actori răstignirile au aparența unor șușanele”. El vede orașul halucinant „fără teatru”, pentru că totul este spectacol, tragic și derizoriu simultan. Este o poezie de o densitate dureroasă, mustind de scepticism și sarcasm, dar sărată cu o formidabilă nevoie de sens și de puritate. „Dresorul de zeppeline” este figurantul etern, căutat de creditorii fiecărei secunde a vieții. Fiorul religios al poemelor nu e doar o recuzită „mitologică”, folosită într-un bine controlat răspăr, mimând (iar teatru!) blasfemia, este o disperată căutare a autenticității, a trăirii în „realitate” și nu într-un rol din care ieși curând: „M-ați răstigni, dar crucea nu e gata”. Singurătatea și singularitatea poetului care populează cu figuri geografia tărâmului pustiu vin din ciocnirea atâtor contrarii: „Viața e ca un casap care ascultă Bach și Mozart și Chopin”. Acest rar amestec de atroce și sublim este rețeta vieții unei poezii tulburătoare. Mihail Soare are știința construcției unei lumi din care țâșnește adevărul că orice naufragiu înflorește. Restul, poate putrezi…”
Christian Crăciun

să dăm, dracului, numele lui unei ulițe,
unui rachiu, stației de maxi-taxi
ca să nu ne cânte ăia de pe la ziare că
așa și pe dincolo
ori, dac-om fi în bani, să-i facem o
statuie
din bronz, ca s-o topim, la o adică
atunci când o mai muri alt poet ca să-i
facem și ăluia una
dacă nu ne-om trezi că învie ăsta și ne
ia la rost

Eu eram poetul acela,
din vol. „Într-un oraș fără teatru”

Este câștigător al Marelui Premiu al Concursului de Poezie „Radu Cârneci”, ediția 2024, organizat de revista „Arena literară”, numai că acest fapt nu mai miră pe nimeni, Mihail Soare fiind deținătorul a numeroase alte premii, și nu doar pentru poezie, ci și pentru roman sau proză scurtă.

Din prefața volumului, „Creșterea și descreșterea imperiului luminii: Mihail Soare”,
de Aureliu GOCI

În eșantionul de versuri câştigător care deschide acest volum, cititorul va descoperi un cavaler al sarcasmului excelând în asocierile de imagini, ceea ce-l va face, mai ales în catrenele rimate, un jongleor relaxat în mânuirea de bile incandescente. Poezia domnului Soare trebuie să-o guști, ca pe-un fruct exotic din vitrinele supermarketurilor pe care nu l-ai mai văzut niciodată, ca să-i poți stabili vecinătăți „mai locale”, familiare, pentru când ți se va năzări să ți-l explici ție sau altora. Eu, de exemplu, găsesc un buchet de melancolie, spirit și colb, circ și fulgi de înger, melancolii pestrițe și mândria de a purta scufia de bufon.
(Pentru mai tinerii dintre noi, Mihail Soare e fresh fără să fie edgy). La birturile răscrucilor lumilor închipuite și deschipuite de poet, oamenii își lasă la intrare crucile ca pe niște biciclete vechi, nepăzite, pentru că suferința e un dar ce trebuie tăinuit, cum aflăm din mănunchiurile de stihuri din finalul poemului
„E de bonton” – de altfel genul de mostră cu care, dacă un scriitor s-ar prezenta la orice laborator respectat de analiză a creației, și-ar câştiga negreșit atestatul de autenticitate.

Mihăiță Stroe

Într-un oraș fără teatru - Mihail Soare
Într-un oraș fără teatru - Mihail Soare

Titlu: Într-un oraș fără teatru
Autor: Mihail Soare
ISBN 978-606-015-295-7
Număr pagini: 96
Editura: Betta
Anul publicării: 2024
Preț: 25 lei + Transportul
Timp de livrare: 1-2 zile lucrătoare

Cum comand?
Completează formularul de mai jos, iar noi te vom contacta în cel mai scurt timp posibil pentru a confirma că e totul în regulă pentru expediere.
Cum plătesc?
Știm deja că ramburs îți este cea mai convenabilă metodă de plată, dar putem să-ți oferim și altă metodă de plată (după preferințe, dacă e cazul).
Vezi mai jos ce spun cititorii:
„Vestea publicării acestui volum a reprezentat o bucurie! Jos pălăria în semn de respect!”
            – Roberto Kuzmanovic, cititor

   Nu sunt nicidecum o vizionară. Și totuși, cunoscând poemele cu care a decis să participe anul acesta la Concursul Național de Poezie Radu Cârneci, am știut că Mihail Soare va obține Marele Premiu. Fără ca acest lucru să însemne că ar fi fost un concurs aranjat. Dimpotrivă, la acest concurs jurizarea se face în orb. Carevasăzică, membrii juriului evaluează textele fără a cunoaște identitatea autorului. Însă atât de sigură eram că aceste poeme constituie o mostră de poezie veritabilă, încât era singura rezoluție posibilă.
   Atunci când scrie versuri cu rimă, departe de a se simți constrâns de regulile de prozodie, Mihail Soare zburdă în voie, etalându-și tehnicile impecabile de versificație și oferindu-i cititorului un spectacol cu acrobații de mare dificultate, realizate cu o incredibilă naturalețe, fără niciun efort vizibil.
   Când abordează versul liber, accentul se mută pe substanța ideilor, iar imaginile devin tot mai surprinzătoare. Sufletul se poartă la vedere, ca un zmeu legat de mână, pe care unii încearcă să îl doboare cu praștia, celor ajunși în rai li se cântărește crucea purtată în spate în viață, nefiind primiți dacă aceasta nu cântărește destul, poetul se joacă cu visele lui foșnitoare, care transpun cititorul pe un tărâm al adevărurilor primordiale. Căci autorul nu pierde timpul cu nimic din ceea ce este trivial, el se preocupă doar de esență.

            – Camelia Șuiu, cititoare

Please enable JavaScript in your browser to complete this form.
Dorești autograf? (Prețul rămâne același: 25 RON + Transportul)
Într-un oraș fără teatru - Mihail Soare

Citește unul dintre poemele recompensate cu marele premiu la Concursul Național de Poezie „Radu Cârneci”, ediția 2024. Poemul se regăsește și în volumul „Într-un oraș fără teatru”, de Mihail Soare.

Sunt la cheremul clipei

Sunt la cheremul clipei, rândașul ei adică,
Mă slugărește-ntruna, respiră, du gunoiul,
Cioplește-ți crucea, râde, din când în când abdică,
Mai lasă neuitarea, mai fă și pe moroiul,

Și câte alte-mi cere, să merg la circ și-acolo
Să mă așez în față, în lojă de se poate,
Dar să și urc pe scenă, gătit într-un scampolo,
Ca lumea să zâmbească amar și să-și dea coate,

Așa om fi cu toții, ca actorașu’-acela,
Ce sfori îl leagă oare și cine-l mânuiește?
E o scamatorie, că altcumva nacela
În care vine-aicea să joace, pe mutește,

Ar fi de jos zărită, de oamenii din carne
Că doar nu are aripi, și alea nevăzute,
Nu-l mai băgați în seamă, că poate-o să se-ntoarne
Spășit ca un călugăr, în vremile stătute

De unde necuratul ni l-a adus, de parcă
Ne prisosea firescul, o rană supurândă
Îi este frumusețea de mim, în nicio arcă
Nu l-ar primi matrozii, măcar ca o dobândă

De lest, să umple cala cu greaua lui nălucă,
Iar din clepsidră clipa se tot hlizea-mplinită
Stăpâna tuturora, smintită și uitucă,
O zbatere de aripi ce-aș vrea-o nesfârșită

Dar ce folos, c-atuncea mai abitir sclavia
Ei dulce pân’ la urmă, mi-ar deveni iubire
Eternă, doar de mine, necum predoslovia
Nădejdii-nfiripate, timid, în netrăire.

Scroll to Top